Devii fără să vrei un soi de mamă a răniților și în niciun caz nu ai timp pentru a plânge soarta tristă a celor din jur. Ba mai mult decât atât tare ai vrea să ai și tu un umăr pe care să plângi în momentele grele pentru că la muncă stresul este din ce în ce mai mare, iar rezistența ta psihică scade.